COMUNA MEA...

        COORDONATE GEOGRAFICE

Comuna este situată în partea de NE a judeţului Gorj sub culmile muntoase ale munţilor Parâng, într-o depresiune submontană a Subcarpaţilor Gorjului, ramură a Subcarpaţilor Getici, la o altit. de 600-700m.

Baia de Fier se învecinează la S cu loc. Poienari, la E cu loc. Polovragi, la V cu Cernădia. Satul se înscrie în categoria satelor specifice zonelor submontane care după modul de distribuire al gospodăriilor în teritoriu aparţine tipului de sat răsfirat. Principala ocupaţie a locuitorilor o constituie, creşterea animalelor şi cultura plantelor încă din cele mai vechi timpuri, pentru ca în prezent să apară o serie de alte activităţi care au încadrat satul în categoria celor cu funcţii mixte.

Referitor la datele strict geografice, Baia este mărginită de dealurile Gruiul cu vf. Cornăţelul şi Măgura cu vf. cu aceelaşi nume.

Îndreptându-ne atenţia către nordul comunei, traversăm cheile Galbenului, unde în masa de calcar de aici se află faimoasa peşteră a Muierilor. Continuând drumul de la peşteră spre nord, trecem prin cătunul Galbenul, având pe dreapta culmea Pleşa Cernădiei cu o altit. De aprox. 1100m, iar pe stânga Culmea numită Plaiul Băii, 1125m.

Urcând pe Galben în sus observăm o serie de pâraie care confluează cu acesta sporindu- i debitul: Băiţa, Zmeura, Bîzgele, Florile Albe, Zănoaga şi Muşetoaia.

Versantul de pe partea dreaptă a râului este mai stâncos impunând în peisaj câteva culmi montane ca: Burzul cu vf. Troianul Mare 1545m, Muntele Corneşul Mic, Corneşul Mare cu 1696m iar pe stânga Muntele Zănoaga, muntele Cătălinul, Muntele Stânişoarei care fac trecerea spre zona alpină la peste 2000m, unde găsim şi izvorul Galbenului la 2058m. La NV de izvorul Galbenului se înalţă vf. Micaia 2170m.

Cel mai semeţ vf. din zona noastră îl constituie vf. Păpuşa care se înalţă la 2136m mărginind la N staţiunea montană Rânca care constituie de altfel şi cea mai înaltă staţiune montană din ţară.

Din punct de vedere climatic satul Baia de Fier beneficiază de un climat de adăpost datorită barierei muntoase de la N. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între valorile de 6-10 C, valori specifice zonelor deluroase înalte ale Subcarpaţilor. Cantitatea de precipitaţii se situează între valorile de 600-800mm/an, cantitate suficientă pentru procesele pedogenetice şi dezvoltarea unei agriculturi productive.

Legat de elementele de vegetaţie şi faună, putem afirma că este specific etajul fagului şi al pădurilor de amestec foioase-conifere.

Toate acestea fac din Baia de Fier o importantă destinaţie turistică la nivel judeţean şi naţional, un adevărat sat de “sub munte” în care elementele tradiţionale se îmbină atât de frumos cu cele contemporane.

 

    MONUMENTE ISTORICE SI NATURALE

 

BISERICA „TUTUROR SFINTILOR” DIN BAIA DE FIER

Actuala biserica a comunei Baia de Fier, un valoros monument de cult ortodox reprezinta din punct de vedere arhitectural si  pictural, stilul Brâncovenesc specific secolului al XVIII-lea. Asezata iIn nordul comunei, valea riului Galbenul, cu fata la albia acestuia si altarul spre soseaua ce strabate satul de la sud la nond, spre cheile calcaroase, reprezinta cu prisosinta secolul in care a fost ridicata, confirma vatra satului existenta in urma cu peste doua secole. De asemenea amplasarea ei aici a fost determinata si de faptul ca ea nu putea fi ridicata decit in imediata  apropiere nordica a unei precedente biserici si unui cimitir  situat in jurul acelei biserici astazi disparuta.

Existenta unei vechi biserici care a precedat-o pe cea prezenta ne este confirmata de o inscriptie descoperita in primavara anului 1966 pe teritoriul comunei Baia de Fier, incizata pe un bloc calcaros de piatra, gros de 15 cm., care cuprinde, in limba slavona, pe noua rinduri, cu litere sapate in sensul vertical pisania  :

,,Au zidit fiii lui Danciul , jupan Radul comis si  jupan Petru spatar, acesst hram al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu in anu:17013 (1505)”.

Importanta cu totul deosebita a acestei pietre este  aceea ca ea cuprinde cea mai veche pisanie datata,descopenita pe teritoriul Olteniei pina astazi.

In ceea ce priveste actuala biscrica parohiala a Comunei Baia , aceasta este construita cu ziduri groase, cu piatra de riu si  marunta, locala, cu tencujala din var si nisip  , are in fata un pridvor cu zid gros de peste 80 centimetni, cu arcade in semicerc din caramida marunta, bine presata si arsa. Tinda si interiorul bisericii este  pardositcu blocuri mari de piatra cioplita, de forma patrata .

In interior, intre naos si pronaos, se afla ziduri  despartitoare groase, din caramida maruna . Peretii exteriori sunt relizati din caramida si piatra aavind grosimi de pina la 80 cm  care dau cladirii aspctul unei cetati medievale. Biserica are o singura tura, in fata, la care se urca din naos, pe o scara in spirala, formata din trepte confectionate din stejar.

 

PESTERA MUIERILOR

Pestera Muierilor, splendid monument al naturii, este situata geografic in Depresiunea Getica a Olteniei, pe teritoriul comunei Baia de Fier, judetul Gorj. O ramificatie asfaltata de 7 km pornind in stânga soselei ce leaga orasul Târgu Jiu de Râmnicu Vâlcea porneste din dreptul satului Poenari spre comuna Baia de Fier, asezata la intrarea in cheile râului Galbenul.  Traversând calcarele jurasice-neocomiene amintitul râu a creat pe versantul drept al cheii cel mai vizitat obiectiv speologic din România. Intre miile de pesteri ale Carpatilor putine au un trecut atât de bogat in intâmplari ca Pestera Muierilor de la Baia de Fier.  Numele de Pestera Muierilor, asa cum au denumit-o vechii locuitori ai comunei Baia de Fier, provine din faptul ca, in timpuri stravechi, bântuite de razboaie pe când barbatii plecau la lupta impotriva celor care le incalcau tara, femeile si copii se ascundeau in aceasta Galeriile rezultate ca urmare a carstificarii calcarelor datorita apei infiltrate din râul Galbenul, de-a lungul liniei de fractura NNV spre SSE insumeaza o lungime de aproximativ 3600 m si sunt dispuse 4 niveluri de carstificare. Nivelul inferior subimpartit in doua sectoare: nordic (1500 m) si sudic (880 m) prezinta importanta stiintifica, constituind rezervatia speologica si fiind inaccesibil turistilor.

Patrunzând prin gura nordica de acces ajungem dupa aproape 20 m intr-o zona in care abunda stalactite care captusesc plafonul alcatuind sub lucirea reflectoarelor o masa compacta de turturi. Sub tavanul impodobit se ridica majestuoasa o formatiune stalagmitica ale carei reliefuri par veritabile tuburi de orga.

La cativa metri de aceste formatiuni se deschide in peretele vestic un culoar ce poate conduce cu foarte mare dificultate chiar pasii specialistilor spre ceea ce acestia au denumit Sectorul nordic al nivelului inferior.

Urmarind galeria principala prin care lumina becurilor profileaza in contra-lumina un sanctuar la pasii nostri se ridica din podea o formatiune prin care precipitarea milenara a calcitei a dat o forma asemanatoare unei cupole gotice ce a primit denumirea de Domul mic. In stânga sub feeria proiectata a reflectoarelor apare ceea ce vizitatorii au numit Sala Altarului. Extaziat de arcadele sustinute de coloanele ce imbina plafonul ridicat cu podeaua vizitatorul isi denumeste chiar fara o sugerare formatiunile; Valul Altarului, Amvonul, Candelabrul Mare. Imaginea unui sacrificiu practicat de homo sapiens asa cum l-a practicat in mileniile trecute este revitalizata de imaginea Stâncii insângerate in care scurgerile de oxid de fier au dat dantelariei o finete inegalabila. Mai sus o colonie de lilieci penduleaza in Cupola de 17 m inaltime emitând un sunet asemenea unui clopotel de argint, sunet care e ritmat de picaturile de apa. Spre est, dupa numerosi bolovani, se strecoara o raza de soare ce patrunde prin gura estica a pesterii, gura ce se deschide in versantul abrupt al Cheilor Galbenului.

Revenind la galeria princpala electrificata ce se continua spre sud câstigam spectaculozitatea oferita de varietatea coloanelor stalagmitice care atinse cu un corp dur emit sunete asemanatoare unei orgi electronice. La câtiva metri, intr-o sala inalta si larga se afla reconstituit scheletul unui Ursus spelaeus din dinastia imparatilor acestei pesteri in epoca paleolitica. La câtiva pasi podeaua este presarata cu numeroase bazinete uneori pline cu apa, mai ales primavara. Aceasta zona poarta numele de Bazinele Mari. Plafonul coboara din ce in ce mai amenintator, sub un metru, deasupra podelei, incât lumina becurilorr profileaza o lume ireala de umbre, o lume de basme. Apoi, ca pentru un respiro, o scurgere parietala a imortalizat valurile inspumate ale unei Cascade impietrite in calcita alba cu adâncituri cenusii.

La câtiva zeci de metri intr-o sala spatioasa o formatiune stalagmitica imbracata parca in mantie orientala cu fes pe cap aminteste de Turcul, care a imprumutat numele sau acestei sali - Sala Turcului. Aici stalagmite uriase, cruste parietale, domuri, concretiuni de tavan iau forme ciudate motiv pentru care au fost numite: Cadâna, Mos Craciun, Dropia, Domul Mare, Uliul Ranit etc. Pe o deviatie in stânga, pasind cu atentie Dantela de Piatra si urcând scara metalica ce patrunde in Sala Minunilor cu o bolta ridicata ce ascunde o infinitate de forme, marimi, nuante de precipitare a calcitei. Abundenta si varietatea coloanelor, multitudinea figurilor ciudate finalizate de procesul precipitatiei implica spectatorul intr-o lume ireala. Fascinat de arhitectura ireala din aceasta sala spectatorul se intoarce in Sala Turcului de unde se strecoara prin Poarta, locul unde plafonul coboara din nou la 80 cm deasupra podelei, si ajunge in Sala cu Guano, cu o retea de galerii ce serveste ca loc de refugiu pentru fauna cavernicola.

Coloniile de lilieci adauga plafonului cenusiu al pesterii numeroase pete negre. In afara de speciile de lilieci - Myotis sp. Miniopterus sp. si Rhinolophus sp. - fauna cavernicola a acestei pesteri se compune din miriapode, pseudoscorpioni, paianjeni si numeroase alte nevertebrate inferioare.

Depasind Sala cu Guano, urmeaza un culoar de peste 15 m, unde plafonul pesterii coboara din nou pâna la aproape un metru si este zugravit cu un strat de calcita-apatit, fapt pentru care a primit numele de Plafonul de Argint. Urmeaza Sala Boltilor, unde plafonul este ridicat mult si se sprijina pe arcade semicilindrice. In dreapta acestei sali se afla gura de acces la nivelul inferior sudic, pe care nu-l vom vizita decât imaginar deoarece el constituie o rezervatie stiintifica.

Deci imaginar vom cobori pe scarile metalice pâna la nivelul unde fostul râu a ingramadit haotic omoplati, mandibule, vertebre, cranii. Aceasta galerie a fost numita Galeria Ursilor, deoarece cele mai multe resturi scheletice gasite in ea au fost de Ursus spelaeus. In cimitirul acesta de necuvântatoare preistorice s-au identificat si resturi scheletice de hiene, lei, vulpi, capre salbatice, lupi, mistreti pazite parca de stalactitele si coloanele insurubate in bolta, de stalagmitele crescute pe acest pat de oase ce par ca niste lumânari zamislite de apa pentru privegherea faunei disparute. Ajunsi la picioarele scarii metalice ne strecuram printr-o galerie ingusta ca apoi sa ne ridicam in picioare si sa admiram Valul Muierii, o galerie de calcita cu falduri fara egal, care este preludiul frumusetilor naturale din Sala Perlelor. Apoi tavanul coboara mult, chiar sub 50 cm si ascunde gururi mici, pline cu apa, si numeroase "perle" presarate pe un pat imaculat de calcita.

Ajungand la ultima scara metalica ne abatem lateral in Sala Musteriana, unde arheologii si paleontologii au scos la lumina zilei numeroase obiecte de cultura, dovezi permanente a omului aici cu multe mii de ani inaintea erei noastre.

Revenind la galeria superioara, intr-o bolta ce acopera o sala mare, vizitatorul zareste un horn ce comunica cu exteriorul, horn caruia localnicii ii spun Cosul Pesterii, probabil in amintirea vremurilor cand focul ardea in mijlocul acestei sali. Iesind prin gura sudica a pesterii coborârea pâna la albia râului Galbenu se face pe o carare betonata, strajuita cu balustrada de sustinere .

 

 

SARBATOAREA ANUALA

 

 

Pentru oieri dragostea de meserie este mai presus decât luxul lăsat în casele lor din vale. Primăvara urcă în munte în urma ciopoarelor de oi aducând cu ei întreaga gospodărie pentru a petrece aici mai multe luni de zile din an.  Chiar dacă fumul de stână e înecăcios, ei îşi iau fluierul la brâu şi urmaţi de oi şi câinii lor merg spre vârful muntelui păscând oile şi cântându-şi  doinele.

Ciobanii nu au trăit sub semnul calendarului, al zilelor şi lunilor înscrise în el, ci sub semnul anotimpurilor. Au plecat singuri cu oile primăvara pe munte, i-au bătut vânturi şi ploi, i-au mistuit dorurile. Despre toate astea au doinit  auziţi de mioare sau au hăulit de au răsunat văile. Adeseori, şi-au însoţit glasul cu tânguirile fluierelor. Atunci când ciobanul era mistuit de dor şi necaz, scotea fluierul de pe mâneca cojocului şi îşi alina suferinţele în frumoasele doine ciobăneşti

Oierii îşi duc vara oile în munte, iar toamna, când timpul se strică şi zilele devin tot mai răcoroase, cam pe la Sfânta Marie Mică, ciobanii şi băciţele coboară în sat. Când toamna îşi arată primele semne  ciobanii ştiu că oile au nevoie de adăpost pentru iarnă şi făcându-şi bagajele pleacă uşor la vale  lăsând în urmă nostalgia priveliştilor montane.

Ajunse în satul de obârşie turmele sunt adunate pâlcuri-pâlcuri şi se face numărătoarea oilor. Gazdele cu puţine oi şi le iau acasă iernându-le în sat. Adevăraţii ciobani, cei cu turme de sute şi chiar mia de capete le duc la iernat la câmp.

Peste munţi se aşterne linişte deplină. Stânile rămân singure în imensitatea munţilor, nu se mai aude clinchet de clopot sau fluier de cioban.

Coborâtul oilor de la munte este prilej de bucurie pentru păstorii locului, bucuria revederii cu cei dragi, este prilej de îngrijorare pentru zilele ce au să vină, pentru iernatul turmelor, pentru hrana animalelor, pentru desfacerea produselor muncii lor.

Festivalul Folcloric Naţional "Coborâtul oilor de la munte", festival care are loc în cea de-a treia duminică a lunii septembrie sărbătoreşte acest coborât al oilor de la munte. Aici sunt invitate formaţii cu specific ciobănesc din toate zonele ţării.

 Şi astfel şi anul acesta sunt invitate pentru a sărbători alături de locuitorii comunei Baia de Fier, ansambluri şi formaţii artistice din judeţul Gorj şi din judeţe Vâlcea, Sibiu, Olt şi Alba. Vor porni în paradă de la căminul cultural până la scena din poiana de la Ieşire Peştera Muierilor  şi va răsuna valea şi ne vor încânta auzul cu cântecul şi dansul popular din zonele din care vin.