Imparati romani

Scurta descriere biografica

CAESAR (100-44 i. Hr.)-initial congnomen al gintii Iulia, din care au descins - Iulius Caesar - Augustus - Tiberius - Caligula. Claudius, primul imparat strain familiei Iulia, a preluat acest congnomen ca numai in titulatura imperial, iar dupa el de toti imparatii. Incepand cu Hadrian, congnomenul Caesarera acordat si persoanelor destinate oficial pentru a succeda imparati romani. Actiunea lui Caesar a atras dupa sine in primul rand distrugerea definitiva a Republicii Romane, ca aceasta actiune a fost identica cu �imboldul decisiv" care a distrus vechile structuri. Fara interventiile lui Caesar si fara esecul dictaturii sale atat principatul lui Augustus, cat si lungul sir al imparatilor romani ar fi de neconceput. De aceea a fost posibila identificarea lui Caesar atat cu demagogul, cat si cu �aut-sider-ul", atat cu despotul, cat si cu parintele patriei. Caesar ramane in orice caz ultimul si cel mai mare dictator al Republicii Romane.

AUGUSTUS (27 I. Hr. -14 D. Hr.)-imparat roman, a adus bazele stapanirii sale la numitorul cel mai rational pe care il ingaduiau intelepciunea politica si renuntarea diplomatica la intregul adevar. �Eu i-am intrecut pe toti cetatenii prin autoritatea (auctoritas) mea personala, in privinta puterii conferite de drept (potestas), insa nu am detinut mai mult decat colegii cu care am exercitat succesiv magistraturi". Autoritatea evanghelistului atarna greu, ea a favorizat imaginea ca Augustus ar fi fost, aidoma pruncului nascut la Bethlehem, un instrument al providentei dumnezeiesti.

TIBERIUS (14-37) - era fiul lui- Ti. Claudius Nero si al - Liviei. Dupa moartea tatalui sau, de la varsta de 9 ani, a crescut in casa lui Augustus unde a primit o temeinica educatie si cunostinte in domeniul literaturii, juridicii si militariei, a tehnicii. Prin masurile luate T. s-a dovedit un excelent administrator. A asigurat prosperitatea provinciei, a gospodarit cu chibzuinta si finantele statului, sporind tezaurul fara sa introduca noi impozite. Pentru redresarea finantelor a varsat in tezaurul public zece milioane de sesterti din averea personala.

CALIGULA (37-41)-(Caius Caesar Germanicus), poreclit Caligula, dupa incaltamintea de simplu soldat pe care o purta in campanii. La educarea tanarului Caius a contribuit, pe langa mama sa si imparatul Livia. A fost popular in randurile armatei si ale poporului datorita tatalui sau. A adus din Grecia statui celebre carora le-a taiat capetele si le-a inlocuit cu al sau, comportament care i-a facut pe contemporani sa-l socoteasca bolnav. A cheltuit toate sumele aflate in tezaurul public, a introdus impozite noi, a reintrodus lex majestatis si a executat multi oameni avuti ori influenti, pentru a le lua averile sau din placerea de a ucide.

CLAUDIUS (41-54)-era fiul lui Drusus cel Batran si al Antoninei. Era foarte instruit, cunostea limba greaca si ertusca, se preocupa de arheologie, era bun orator. A scris mai multe carti care s-au bucurat de succes. In timpul sau a fost consolidat si perfectat-consiliul principelui prin infiintarea unor departamente ale acestuia la conducerea carora au fost numiti liberti, bine instruiti, buni cunoscatori ai administratiei de stat si cu o competenta indiscutabila. A restabilit ordinea in finantele statului, a ordonat un recensamant in Imperiu, a ameliorat situatia sclavilor si a intreprins mari lucrari publice.

NERO (54-68)- (Lucius Domitius Ahenobarbus)- a manifestat interes deosebit pentru arta, literatura, retorica, filozofie, muzica, desen. Admirator al culturii grecesti i-a protejat pe greci si in general aristocratia provenita din provincii rasaritene ceea ce ia nemultumit pe senatori, aristocratia romana era revoltata si de aparitiile sale pe scena, in public. A lasat in schimb guvernarea provinciei pe seama consilierilor sai- Mucianus, Vespasianus, Corbulo, care fiind buni administratori au contribuit la prosperarea lor economica. Dar cheltuielile necesitate de constructii, de serbari si jocuri, de petrecerile continue au secatuit tezaurul imperiului, marind antipatia aristocratiei senatului care a inceput sa urzeasca comploturi.

VESPASIAN (69-79)-(Titus Flavius Vespasianus)- a fost tribun militar al Traciei, apoi aedil, pretor. A imbratisat cariera armelor si a comandat mai multe armate la Rin si in Britania. In anul 73 e. n., in calitate de cenzor, V. A procedat la revizuirea listei senatoriale in care a inscris multi italieni proveniti din randurile cavalerilor, a acordat cetatenie romana oraselor din Hispania, a sprijinit procesul de urbanizare si romanizare, a administrat bine provincia si s-a sprijinit pe aristocratia ei. Au fost luate masuri pentru refacerea finantelor statului si pentru reintroducerea disciplinei in armata.

TITUS (79-81) (Titus Flavius Vespasianus)- a crescut la curtea imperiului in timpul lui Claudius si Nero unde a primit o educatie aleasa, spirituala si militara, pe Rin si in Britania. A condus treburile statului in buna intelegere cu senatul, dar n-a renuntat la nici una din puterile sale. A organizat jocuri costisitoare, a distribuit alimente si imbracaminte celor saraci, a terminat construirea Coloseului, a ridicat termele care ii poarta numele.

DOMITIAN(81-96)-(Titus Flavius Domitianus) era fiul mai mic al imparatului Vespasianus si al Flaviei Domitilla. Inca de la inceputul domniei a impus un regim monarhic absolutist, bazat pe forta militara. A cumulat toate magistraturile traditionale, a pretins ca supusii sa i se adreseze cu formula, diminus et deus si s-a inconjurat de un fast obisnuit la curtile orientale. A instituit chiar un cult al gintii Flavia. A favorizat urbanizarea in provincie pe ai caror guvernati ii controla riguros si a introdus functionari insarcinati cu verificarea finantelor din provincie. A distribuit plebei, grane, bani a organizat mese publice, spectacole pentru aceasta, iar in 88 a organizat Jocurile seculare.

TRAIAN (98-117)-si-a inceput la randul sau cariera, in armata, ca tribun militar ramanand vreme indelungata, in aceasta functie, in Siria, unde tatal sau fusese numit guvernator. A fost trimis apoi in armata de la Rin de unde a fost chemat la Roma indeplinind in primii ani de domnie ai lui Domitian indeplinind in primii ani de domnie, diferite magistraturi civile. Traian a fost proclamat imparat sosind la Roma abia in vara anului 99 e. n. A dezvoltat pe scara larga institutia alimentara, a imbunatatit legislatia romana, a intronat pacea interna, a luat masuri pentru dezvoltarea agriculturii si a comertului, s-a ingrijit, cu succes la prosperitatea interna, a luat masuri pentru dezvoltarea agriculturii si a comertului, s-a indarjit cu succes la prosperitatea financiara a statului fara a recurge la marirea impozitelor sau la confiscari, a inlesnit calatoriile pentru construirea de noi drumuri si pentru asigurarea securitatii cailor de comunicatie.

HADRIAN(117-138)-in anul 98 e. n. era comandant de legiune a indeplinit diverse functii civile, a facut parte din statul major al lui Traian in timpul razboaielor pentru cucerirea Daciei, a fost guvernator al Panoniei Inferioare. Era un om inteligent cu un orizont larg, un spirit suplu energic, muncitor, inventiv si o activitate prodigioasa. A urmarit cu perseverenta anihilarea potentialului politic al senatului, desi ii respecta pe senatori. A gospodarit cu multa chibzuinta finantele statului, a elaborat legi pentru inflorirea economiei, s-a ingrijit de provincie si de locuintele acestora. Hadrian a fost apropiat de soldati si s-a preocupat personal de mentinerea unei armate la hotar. A introdus inovatii in armata, a format un stat major din generali capabili si a organizat manevre militare pe care le conducea personal pentru a mentine potentialul de lupta al armatei.

ANTONIUS PIUS (138-161)- a primit epitetul de Pius datorita credintei pe care a arata-o tatalui sau adoptiv, respectului fata de relatia traditionala romana, cooperarii cu senatul si datorita calitatilor sale. Simplu si intelept, neobosit in munca ganditor, accesibil tuturor sfaturilor dezinteresate. A gospodarit cu pricepere finantele statului. In timpul sau a fost desavarsita forma de guvernamant a Imperiului pe plan politic, administrativ si legislativ. In politica externa a cautat sa consolideze hotarele imperiului. In Britania a extins hotarele dincolo de Limens Hadriani. Dupa energia predecesorilor, calmul sau se va impune si Roma va capata din nou un mare prestigiu fata de barbari.

MARCUS AURELIUS (161-180)-a primit o instructie si o educatie aleasa. Inca din copilarie a manifestat interes pentru filozofia stoica care l-a preocupat, apoi in intreaga sa viata. A imbracat toga virila la varsta de 11 ani. In politica sa interna a mentinut relatii bune cu senatul cu care a colaborat in opera de guvernare, fara sa renunte insa la prerogativele sale. Domnia lui M. A. a marcat inceputul crizei imperiale, manifestata cu violenta pe plan politic si militar. Imperiul va duce o politica de aparare a hotarelor in fata atacurilor tot mai insistente ale barbarilor, fara a avea potentialul necesar de a riposta in mod onorabil.

COMODUS (180-192)- (Marcus Aureluis Comodius Antonius)- era fiul lui Marcus Aurelius si al Faustinei Minor. Marcus Aurelius a incredinta educatia tanarului print unor pedagogi celebri insa Comodus i-a alungat, inconjurandu-se de oameni plini de vicii care au avut o influenta nefasta asupra acestuia. In anul 166 e. n. a primit titlul de Caesar. In politica interna Comodus a desconsiderat senatul si a manifestat tendinte absolutiste. Participa la luptele cu animale si gladiatori din arena circurilor, iar senatorii aveau ordin sa-l aplaude. A cheltuit sume mari pentru armata, pentru jocurile publice, pentru granele pe care le impartea plebei si pentru orgii continue. A permis coruptia la curte, i-a persecutat pe senatori si a executat pe multi dintre acestia, confiscandu-le averile, ceea ce a dus la organizarea unor comploturi urmate de numeroase condamnari la moarte.

PERTINAX (192-193)-imparat, se tragea dintr-o familie apartinand aristocratiei senat. A fost un bun militar si un administrator cu experienta. A participat la luptele cu iazigii (173-174). La moartea lui Commodus a fost proclamat imparat de pretorieni la insistentele camerierului. Masurile luate de noul imparat pentru intarirea disciplinei i-au nemultumit pe pretorieni care l-eu ucis dupa o domnie de 87 de zile Pertinax a fost de doua ori in Dacia. A fost numit Consularis III Daciarum in locul lui C. Arrius Antonius.

SEPTIMIUS SEVERUS (193-211)-a fost primii dintre imparatii romani si afara Europei. In politica sa interna A luat o serie de initiative care au avut drept scop intarirea puterii imperiului si consolidarea statului sclavagist. In ceea ce priveste provincia S. S. a protejat si dezvoltat orasele din Africa si din provinciile dunarene sprijinind pe proprietarii mici si mijlocii si pe mesteri. Inca din vremea sa au inceput sa dispara barierele dintre unele categorii sociale dar a scazut si cantitatea de argint din moneda, semne ale crizei sistemului sclavagist roman pe plan social dar a scazut si cantitatea de argint din moneda, semne ale crizei sistemului sclavagist roman pe plan social si economic, a dispus si repararea unor monumente ca Pantheonul, casa Liviei, termele lui Agrippa, teatrul lui Pompeius.


ELAGABAL (218-222)-(Varius Avitus Bassianus Elagabalus)- era fiul lui Sextus Varius Marcellus, cavaler roman din Apaeea si al - Iuliei Soaemis. A fost crescut la Emesa, in Siria a devenit preot in templul zeului Soare. A cheltuit banii din tezaurul public si a executat pe multi oameni bogati pentru a le lua averile. Se casatorise impotriva traditiilor, cu o vestala si se comporta intr-un mod bizar (se farda, imbraca costume femeiesti) ceea ce a marit nemultumirile opiniei publice. A fost ucis de catre soldatii din garzile pretoriene, impreuna cu mama si prietenii sai, in martie 222 e. n.

SEVERUS ALEXANDER (222-235)(Marcus Aurelius Severus Alexander)- noul principe fiind minor a fost alcatuit un �consiliu de regenta" la care participau 16 senatori in frunte cu juratii- Ulpianus- Paulus- Modestinus. Sub S. A. s-a instaurat o politica de echilibru intre curtea imperiului si senat. Au fost restabilite cultele traditionale, a dus o politica de intarire a coloniilor militare de la hotare; s-a interzis organizarea unor colegii, folosirea banilor publici de catre consiliile municipale fara aprobarea imparatului, portul armelor in afara de cele de vanatoare. A luat masuri impotriva miscarilor populare, a latronilor, predicatorilor de noi relatii, profetilor si magilor. Au fost facute precizari prin lege privitoare la situatia sclavilor, coloniilor si altor clase si categorii sociale din Imperiu. S-a recurs in continuare la alterarea monedei ceea ce a contribuit la trecerea treptata de la o economie bazata pe schimb la o economie naturala.

GORDIAN AL III-LEA (238-244)- (Marcus Antinius Gordianus)- la inceputul domniei fiind minor, treburile statului au fost conduse de Timesitheus, prin grija caruia a fost reintronata ordinea la curte, s-a reglementat aprovizionarea Romei, a fost reorganizata si disciplinata armata si au fost construite fantani si bai publice la Roma.

FILIP ARABUL (244-249)-(Marcus Iulius Philippus) - in politica sa interna a incercat sa colaboreze cu senatul, a organizat Jocurile seculare si a serbat un mileniu de la intemeierea Romei. Dupa proclamarea sa ca imparat F. A. a incheiat pace cu persii carora le-a platit un stipendium de 500000 de denari si le-a cedat unele teritorii din Mesopotamia. Dupa aceasta s-a intors la Roma lasand in oras pe fratele sau Iulius Priscus. A fost numit comandant suprem al armatelor. Concomitent, au fost luate masuri pentru intarirea granitelor provinciei din ace4ste parti ale imperiului si cu deosebire ale Daciei.

DECIUS (249-251)- (Caius Massius Quintus Decius Traianus)- noul imparat a lansat un program politic traditionalist, de revenire la linia politica augustana. La sfarsitul anului 249 e. n. a emis un edict impotriva crestinilor, cetatenii romani, puteau fi aspru sanctionati, ajungandu-se pana la pedeapsa capitala. Incercarile ample si energice intreprinse pentru consolidarea imperiului pe temeiul stravechi virtuti si religii romane merita fara indoiala sa fie apreciata, insa el nu puteau asigura in nici un fel succesul intr-o epoca de decadere interna si amenintare externa, in plus, Decius care provenea dintr-o provincie romanizata, dar nu mai slab crestinata, a subestimat forta crestinismului. Destoinicul militar si harnicul organizator a reusit pentru scurta vreme sa trezeasca speranta de liniste si siguranta in Imperiul Roman.

VALERIAN (253-260)-(Publius Licinius Valerianus)- era descendent al gintii aristocratice Licinia. S-a distins din cariera militara inca din epoca Severilor. Inca din primul an de domnie si-a asociat la tron, cu titlul de Augustus pe fiul sau Gallienus in Occident. Noul imparat a fost bine primit de senat cu care a guvernat in buna intelegere. A emis in anii 257-258 doua edicte de persecutie a crestinilor din paturile bogate, aplicate in Galia, Hispania, Egipt.

GALLIENUS (253-268)( Publius Licinius Valerianus Egnatius Gallienus)- imparat, soldat, coimperator alaturi de tatal sau -Valerianus. In 260 a emis un edict prin care suspenda urmarirea confiscate si garanta libertatea cultului. In vederea redresarii situatiei imperiului a fost elaborata o reforma militara prin care se infiinta un corp de cavalerie mobile pentru interventii rapide in zonele amenintate de Imperiu; senatorii erau inlocuiti la comanda legiunii cu militari de profesie, iar in trupele auxiliare erau recrutati un numar mare de barbari. In provincia imperiala guvernul din ordinul senatorial au fost inlocuiti cu cavaleri; senatului i s-au luat dreptul de a bate moneda de arama. In politica externa Gallienus a fost nevoit sa faca mari eforturi pentru a pune stavila invaziilor barbare care aveau loc aproape in fiecare an. Gotii, carpii, hierulii atacau pe uscat si pe mare si pradau pana departe in interiorul imperiului provincii rasaritene din Asia Mica si Peninsula Balcanica.

POSTUMUS (260--269)- (Marcus Castianus Latinius Postumus)- a fost mai intai general si guvernator al Galiei, comandant suprem al intregului front roman. Insarcinat de Gallienus cu apararea frontierei de pe Rin i-a infrant si alungat dincolo de fluviu pe franci si alamani. P. a fost proclamat imparat de soldatii de la Rin si pus in fruntea Imperiului Galic. La inceput el a stapanit Galia lsa care s-au adaugat Hispania si Britania, stabilindu-si capitala la Treveri.

ZENOBIA-(267-272) (Septimia Zenobia), printesa de origine araba cu numele de Bat-Zablai. De o rara frumusete, inteligenta, culta, s-a inconjurat de oameni ilustri: Longinus, Episcopul Paulus din Samosata. Cunostea limbile greaca, latina si egipteana veche. A fost casatorita cu regaee Palmirei-Odenath. In anul 270 imparatul Aurelian a recunoscut situatia din Orient, iar Zenobia si Vaballathus s-au proclamat Augusti in anul 271 ceea ce l-a determinat pe Aurelian, sa inceapa o campanuie impotriva Palmyrei. Armatele Zenobiei au fost infrante, Palmyra cucerita, iar regina impreuna cu fiul sau, au fost dusi in prizonierat la Roma unde li s-a fixat domiciliul la vila lui Hadrian, de pe Tibur.

AURELIAN (270-275) - provenea dintr-o familie de tarani coloni, aflati pe domeniile din Pannonia Inferioara ale senatorului Aurelius. Calitatile din copilarie in exercitii sportive si militare a imbratisat cariera armelor. In anul 242 tribun, comandand o cohorta. In politica interna Aurelian s-a comportat ca un suveran absolut. Purta diadema solara, purpura si vestimente bogate ca dupa obiceiul regilor orientali, s-a autointitulat Dominus et Deus. A guvernat fara senat care a pierdut si dreptul de a bate moneda de arama alegandu-si colaboratorii dintre cavaleri. A incercata se introduca un singur cult in imperiu, cultul zeului Soare; Sol Dominus Imperii Romani sau Deus Sol Invictus. A efectuat o reforma monetara (emisiuni de aur, argint si arama) care a inviorat schimburile comerciale. In politica externa A. a inregistrat succese remarcabile, straduindu-se sa apere imperiul de frecventele invazii barbare si sa refaca unitatea acestuia, sfaramata in timpul lui Gallienus.

PROBUS- (276-282) (Marcus Aurelius Probus)- ajungand tribun militar, a indeplinit cu succes misiuni militare importante. Desi P. a respectat senatul nu i-a acordat autoritatea de altadata. A organizat jocuri, a distribuit grane plebei din Roma si a sprijinit relatia traditionala romana. I-a obligat pe soldati sa lucreze in timpul cand nu se aflau in campanii. A favorizat viticultura in provinciile apusene si a dus o politica larga de colonizare a barbarilor in Imperiu.

DIOCLETIAN (284-305) (Caius Aurelius Valerius Diocletianus) - a servit ca militar sub Aurelian si Probus, ajungand dux Moesia. Proclamat Augustus a abdicat la 1 mai 305 e. n., reluandu-si la Salona, in Dalmatia unde a murit. Prin reformele ale politicii si administrative si militare D. a pus bazele sistemului politic administrativ al Dominatului si a instituit ierarhia ca forma de conducere a Imperiului Roman. A despartit teritoriul Dobrogiei de Moesia Inferior, transformandu-l in provincia Scytia Minor cu resedinta la Tomis.

MAXIMIAN (286-305) (306-308, 310) (Marcus Aurelius Valerius Maximianus ) originar din Panonnia. Proclamat de acesta Caesar (1 aprilie 285 e.n.) si apoi Augustus la 1 mai 305 e. n. retragandu-se la proprietatea particulara din Lucania. Cand fiul sau Maxentius s-a proclamat imparat Maximian a cautat sa-l detroneze. Nereusind, a fugit la ginerele sau Constantinus in Gallia, unde s-a sinucis.

GALERIUS (305-311) (Caius Galerius Valerius Maximianus) - a slujit in armata romana ca soldat si ofiter in timpul lui Aurelian si Probus. Diocletian l-a proclamat Caesar. Divortand de prima sotie s-a casatorit cu Valeria, fiica lui Diocletian. I s-a incredintat apararea frontierei dunarene impotriva atacurilor sarmatilor, gotilor si carpilor, pe care l-a respins, luand de sase ori titlul de Carpicus Maximius. A contribuit in mare masura la reconstituirea Limes-ului dobrogean. Bucurandu-se mare incredere in fata lui Diocletian, mai ales dupa victoria impotriva persilor, Galerius l-a determinat sa dea o seria de decrete impotriva crestinilor (303-304).

CONSTANTIN I (306-337) (Flavius Valerius Caontantinus)- era fiul lui Constantius I Chlorus si al Flaviei Iulia Elena. Sub Diocletian, a indeplinit functia de tribunus primi ordinis in Asia si Palestina, iar sub Gelerius a lupta impotriva sarmatilor. Dupa moartea tatalui sau, a fost proclamat imperator de catre armata. A acordat libertate de cult crestinilor prin edictul de la Mediolanum. C. a continuat reformele administrative militare si economice incepute de Diocletian.

MAXENTIUS (306-312) (Marcus Aurelius Valerius Mexentius) - fiul lui - Maximianus Heculius si al Eutropiei. Proclamat Augustus la 28 octombrie 306 e. n. Infrant de Constantin I la Saxa Rubra , cand s-a inecat in Tibru si Dominatul.

LICINIUS (308-324) (Valerius Licianus Licinius) - tovaras de arme cu Galerius a luptat sub comanda acestuia impotriva persilor. Proclamat Augustus de Galerius. A dat impreuna cu Constantinus I, edictul de la Milano prin care se acorda libertate de cult crestinilor. In acel an s-a casatorit cu Constantia, sora lui Contantinus. Dupa 316 e. n. a intrat in conflict cu acesta, fiind infrant la Adrianopol si Crysopolis. Retras ca simplu cetatean la Tesalonic, a incercat sa reia razboiul contra lui Constantin I, motiv pentru care a fost executat.

MAXIMINUS DAIA (310-313) (Galerius Valerius Maximinus). La inceput se numea Daza (Daia), dar la cererea lui Galerius, dar la cererea lui Galerius a adoptat numele Maximinus. Mama sa fiind sora imparatului Galerius. Acesta l-a proclamat Caesar. El insusi s-a proclamat Augustus.

CONSTANS (337-350) - politica interna a fost dominata de politica religioasa, altminteri ea s-a derulat fara intamplari spectaculoase. Temele legislatiei nu se deosebesc de legislatia unor imparati anteriori si ulteriori. Procedeul obisnuit consta in publicarea semnata de ambii imparati a edictelor, deciziilor si legilor, independent de imparatul care dispusese elaborarea textului respectiv.
Conform aprecierii unanime a traditiei, Constans era nechibzuit, aspru, avar dependent de falsi consilieri, partinic, ba chiar coruptibil in alegerea administratorilor provinciali, urat in randurile armatei. Indeosebi politica fiscala dura si antipatia armatei au indemnat un grup de conspiratori sa-l proclame imparat pe ofiterul sem-barbar Magnentius in ianuarie 350 la Autun. Constans a pierit in timpul refugiului.

CONSTANTIUS AL II-LEA (337-361)-(Flavius Iulius Constantius). Proclamat Caesar si Augustus. A continuat opera de reorganizare a granitei danubiene. In urma campaniei victorioase impotriva sarmatilor din regiunea Banatului de astazi, a ridicat cetatea Constantia.
In general, Constantius preluase si altminteri o mare parte a vechilor traditii, numai ca, datorita conditiilor externe modificate, acestea primisera o alta infatisare, ba chiar erau greu de pastrat. Il vedem astfel pe Constantius, la fel ca pe atatia alti imparati din veacul al IV-lea, ca pe un �drumet intre doua epoci" care a incercat sa imbine lucrurile vechi cu cele noi. Ca el a esuat in cele din urma in aceasta incercare nu i se poate imputa decat in parte, daca ne gandim la numeroasele razboaie carora a trebuit sa le faca fata si la intoleranta ambelor tabere in confruntarile din sanul bisericii.
IULIAN (361-363) - (Flavius Claudius Iulianus) - ultimul membru dinastiei intemeiate de Constantinus I. Supranumit Aposata, pentru ca, dupa ce fusese adept al crestinismului a devenit un entuziast discipol al neoplatonismului. A luptat impotriva relatiilor crestinilor, cautand sa reinvie relatia greco-romana. Proclamat Caesar si Augustus, imediat dupa moartea lui Constantius al II-lea. S-a casatorit cu Elena, sora acestuia. Infrant si ranit mortal in lupta cu persii (363 e. n.). In timpul scurtei sale domnii I. A. a intreprins o actiune hotarata pentru consolidarea viatii economice a oraselor.

VALENTINIAN I (364-375)-era fiul lui Gratianus comes si fratele mai mare al viitorului Imparat Valens. Tribunus, in Gallia, ofiter comandant in Mesopotamia (360-361); Comes et tribunus cornutorum (362 e. n.). la 26 februarie 364 e. n. In acelasi an Iulian Apostatul l-a exilat in Theba pentru credinta sa crestina. Iovian la rechemat, numindu-l tribunus scutariarum (363-364 e. n.). La 26 februarie 364 e. n. a fost ales de trupe, succesor la tron al lui Iovianus. Cu prima sotie, Marina Severa a avut fiu pe Gratianus, iar cu a doua, Iustina, pe Valentinian Iisi trei fiice Iusta, Grata, Galla.

VALENS (364-378)-(Flavius Valens)- era fiul comandantului militar Gratianus, comes al Afr.. Protector domesticus sub imparatul Iulianus Aposata si Iovianus. Proclamat Augustus de fratele sau Valentinian I (28 mart. 364 e. n.). in 367-369 e. n. a intreprins o expeditie contra gotilor de la nord de Dunare, pe care l-a invins. A incheiat pacea de la Noviodunum cu Athanaric, regele vizigotilor. In 369 e. n. trecand prin Tomis, a cautat sa impuna erezia aeriana, dar a intampinat opozitia episcopului Bretonian si a poporului, fiind silit sa renunte. In 376 a oferit azil vizigotilor refugiati in Imperiu din cauza atacurilor hunilor, sub conducerea lui Frithigen si Alavilor. Intre romani si vizigotii rasculati s-au dat mai multe lupte, incheiate cu catastrofa de la Adrianopol, in care insuti V. si-a gasit sfarsitul al 9 august 378 e. n.

GRATIAN (367-383)-(Flavius Gratianus)- fiul lui Valentianus I , proclamat Augustus , un adolescent cu aptitudini stralucitoare, care ar fi putut sa-l indreptateasca sa rivalizeze cu cei mai buni imparati ai istoriei romane. �Cel mai crestin", �Cel mai credincios" stapan, asa i s-a adresat episcopul de Milano, Ambrosius, lui Gratian ca primului imparat crestin, chiar daca el nu era botezat, ceea ce insa nu era deloc neobisnuit in antichitatea tarzie. Ba Ambrosius a mers si mai departe cand l-a desemnat pe tanarul imparat drept invatator in credintei, dar si aceasta pare numai observatorului de astazi drept ceva cu totul neobisnuit. Caci de cand, in urma crestinarii lui Constantin I, politica religioasa devenise principalul domeniu al principalul domeniu al politicii interne, incepuse si rolul imparatului crestin cu un fel de �episcop al episcopilor", ceea ce decurgea din functia imperiala de pontifiex maximus.
Gratian a fost un credincios profund al ortodoxiei niceene, dupa parerea tuturor autorilor antici, el a fost un credincios deosebit de talentat si cultivat. Insa tot in antichitate dateaza si parerea de criza extrema a imperiului universal, el nu a avut respectiv nu a dezvoltat suficient seriozitatea, capacitatea de prevedere si decizie politica si nici indispensabila vointa de a reforma necesare unui suveran.

VALENTINIAN AL II-LEA (375-392)- era fiul lui Valentinianus I si al Iustinei. Proclamat Augustus la 22 noiembrie 375 e.n. avem numai patru ani cand la moartea tatalui sau, a trebuit sa-i urmeze la tron in Occident. A domnit impreuna cu cumnatul sau Gratianus, in Italia si Africa. Stabilit la mediolanum a fost influentat de mama sa Iustina care a favorizat arianismul. Fortat sa paraseasca tronul de uzurpator Maximus a fost readus de Theodosius imparat al Oraniei. A murit probabil prin sinucidere instigat de generalul galilor Arbogast.

THEODOSIUS I (379-395) (Flavius Theodosius) cel Mare, de origine hispana, fiul generalului cu acelasi nume . A servit ca militar, sub comanda tatalui sau, probabil in Britania, iar mai tarziu ca dux Moesiae primae. Dupa executarea tatalui sau la Cartagina, T. s-a retras la proprietatea parinteasca din Hispania de unde a fost chemat de Gratianus, care i-a incredintat comanda impotriva barbarilor Iliria (378 e. n.). dupa marele succes initial, la Simium, a fost proclamat Augustus, a fost ultimul imperator occidental pe tronul Imperiului roman de rasarit si ultimul care a avut sub stapanirea sa teritoriul intregului Occident. In anul 381 e. n. T. a convocat sinodul II ecumenic, proclamand crestinismul ortodox, religia de stat. A incheiat pace cu Gotii si i-a declarat aliati pe vizigotii trecuti in Imperiu. In 386 e. n., Promotus magister militum per Thraciae, a anihilat atacul ostrogotilor in Odotheus in regiunea gurilor Dunarii. In 391 e. n. a interzis toate cultele pagane.

ARCADIUS (395-408)- fiul cel mai mare al Imparatului Theodosius I si al sotiei sale Aelia Flavia Flacilia. Discipoli al lui- Thermistios II, Flacilia, Pulcheria, Arcadia si Marina. Fara autoritate, in timpul sau treburile Imperiului au fost conduse de inalti magistri de curte - Rufinus si Eutropius si in cele din urma, de sotia sa Aelia Eudoxia.

HONORIUS (395-423)-(Flavius Honorius)- fiul mai mic al lui Theodosius I si al Aeliei Flavia Facilia. In timpul sau, gotii condusi de Alaricus au asociat si pradat Roma eveniment care a produs mare consternare in tot Occidentul roman. Dupa aceasta data, Honorius a incredintat conducerea suprema a armatei lui Flavius Constantinus, pe care l-a inaltat la rangul de Augustus (8 februarie 421 e. n.).

THEODOSIUS al II-LEA (408-450)-(Flavius Theodosius)- fiul si succesorul imparatului Arcadius care l-a proclamat Augustus (10 ian. 402 e. n.), slab ca imparat, a domnit la inceput sub tutela surorii sale Pulheria, apoi sub influenta sotiei. A organizat si extins scoala intemeiata de Constantinus I la Constantinopol, facand din ea cel mai important focar de raspandire a culturii din Imperiu. A incheiat un trata de pace cu hunii, ajunsi la mare putere militara, platindu-le un tribut anual care a fost triplat. In timpul sau a fost alcatuit Codex Theodosianus, cea mai importanta codificare juridica inainte de Iustinian. Sub T. a avut loc sinodul III ecumenic (431 e. n.) si sinodul �talharesc" ambele tinute la Efes, provocate nestorianisti.

VALENTINIANUS III (Flavius Placidus Valentinianus)- as fost proclamat de Theodosius II, Augustus la Roma. Intreaga politica a Imperiului roman de apus se afla insa sub influenta lui - Aetius, magister militium si patricius. Mai tarziu V. a si-a mutat resedinta la Roma, ingrijindu-se de fortificarea orasului (439-440 e. n.), fara sa paraseasca, insa, Revenea, in care revenea periodic. ]n 440 e. n. Sicilia a fost pradata de vandali, cu care Valentinianus III a fost silit sa incheie pace, cedandu-le anumite teritorii din Africa de Nord.

MARCIAN (450-457)- trac de origine, cobora dintr-o familie modesta din apropierea orasului Philoppolis. Militar ca tatal sau Marcian a participat la razboi impotriva persilor, iar apoi s-a aflat in serviciul generalilor - Ardabur si Aspar, devenind domesticus si tribunus. Fata de barbari Marcianus a avut o atitudine curajoasa, ajutat fiind si de imprejurari. A refuzat sa mai plateasca tribut lui Attila care se indrepta spre ocean, iar trupele reduse ca efectiv, trimise de regele hun impotriva lui au fost infrante si respinse peste granita.

LEON I (457-474) - imparat al Imperiului Roman de rasarit. Fost tribunus in Tracia, el insusi originar din tribul tracilor al bessilor, a ajuns pe tron cu ajutorul generalului roman de origine germanica. Ortodox convins Leon a luptat impotriva ereziilor crestine si paganismului, ceea ce, in primul rand, i-a adus epitetul de �cel mare". Leon a cautat sa reduca din autoritatea din autoritatea lui Aspar si in general al soldatilor de neam german creand o noua garda imperial, alcatuita in special din isaureni refuzand sa mai plateasca tributul anual ostrogotilor din Pannonia., in virtutea foedus-ului incheiat de imparatul Marcian cu acestia, Leon a venit in conflict cu ei.

ZENON (474-475)(476-491)-nobil de origine isauriana cu numele Tarasikodissa, a fost adus de imparatul Leon I la Curtea de la Constantinopol, pentru a-l contrapune partidei gotice a lui Aspar. Numit comes domesticorum a adoptat numele grec Zenon si s-a casatorit cu Ariadner, fiica mai mare a imparatului. Magister militium per Thracias et patricius, Augustus. In acea ultima calitate a fost coimparat Leon II. Dupa moartea fiului sau, Zenon a ramas singur imparat. In urma unui complot al imparatului Verina, sotia lui Leon I, si a lipsei sale de popularitate. Zenon a trebuit sa fuga in Isauria. A revenit la Constantinopol in toamna lui 476 e. n., a recuperat tronul in acelasi an in care in Occident se prabusea Imperiul Roman de Apus.

ROMULUS AUGUSTUS (475-476), ultimul imparat al imperiului roman de apus (475-476). Contemporanii l-au denumit Augustus, deoarece era inca copil cand tatal sau, patriciul Orestes, l-a ridicat pe tron, la Revenna, dupa ce Odoacru, regele hierulilor, a luat in stapanire Revenna, i-a detronat, dar i-a crutat viata, dandu-i 6000 de solizi pe an si fixandu-i resedinta las Lucullanum, in Campania.

ANASTASIUS (491-518)- influentabil, manipulabil, nechibzuit, de conditie modesta si nu s-ar fi distins in nici un fel; trasatura fundamentala a caracterului sau ar fi fost fatarnicia; ar fi facut parada de mare cucernicie, ar fi impartit din plin pomeni ca un fariseu; nepotii sai ar fi fost promovati in demnitati inalte. Fizionomic era cam, ciudat, avea ochi de culori deosebite, unul inchis la culoare si celalalt albastru, de aceea a fost poreclit �Dikroos", era barbat inalt si impunator. Contemporanii mai tineri l-au descris pe imparat ca fiind binecrescut, istet, generos si rabdator; actiunile pripite i-au fost straine.

IUSTIN I (518-527)- dupa preluarea puterii Iustin i-a indepartat pe cativa inalti functionari care devenisera influenti sub Anastasius, printre care si administratorul financiar Amantius. Cotitura decisiva a fost facuta de Iustin in domeniul politicii religioase. El a pus capat separarii bisericesti care dainuia din 484 intre Orient si Occident, o disputa intre Roma si Costantinopol, la care nu era vorba de chestiuni de credinta, ci de ordin personal.

IUSTINIAN (527-565) sa angajat cu toata imensa sa putere de munca pentru realizarea unei viziuni marete, nu numai sa pastreze Imperiul Roman, ca sa-l restaureze in vechia sa maretie, sa intemeieze ordinea interna a acestui imperiu de dreptul roman reformat si codificat de o constitutie cu putere de lege si sa raspandeasca in randurile tuturor membrilor imperiului credinta crestina in forma unei dogme obligatorii. Acest program avem radacini mai vechi in istoria institutiei imperiale romane, dar realizarea sa consecventa de catre Iustinian poarta semnatura personala inconfundabila a acestui imparat.